1. Introducere a capacitatilor de cazare
Turismul se poate dezvolta satisfacator numai în situatia în care exista suficiente posiblitati pentru odihna si cazarea vizitatorilor. De aceea, dintre serviciile turistice de baza, serviciile hoteliere conditioneaza în cel mai înalt grad volumul activitatii turistice, desi anumite categorii de vizitatori nu recurg întotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare. Unii turisti sunt gazduiti de rude, altii înnopteaza în propriile mijloace de transport (masini, rulote, corturi). Ponderea acestor categorii de turisti poate sa influenteze uneori destul de semnificativ coeficientii capacitatilor de cazare luate în evidenta localitatilor de destinatie turistica.
2. Definirea capacitatilor de cazare
Capacitatile de cazare cuprind totalitatea formelor capabile de gazduire (înnoptare) cum sunt: hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice, vile, sate de vacanta, camine, campinguri, casute, tabere de vacanta etc, care asigura odihna turistilor pe o anumita durata de timp, în baza unor tarife determinate.
Serviciul de cazare vizeaza, prin continutul sau, conturarea conditiilor si confortului pentru adapostirea si odihna calatorului. În practica turismului modern, el este produsul a ceea ce se numeste industria hoteliera, sector care înglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate în spatiile de cazare, acele prestatii oferite turistului pe timpul si în legatura cu ramânerea lui în unitatile hoteliere.
3. Scurt istoric al capacitatilor de cazare
Inital, existenta unor stabilimente de primire a oaspetilor a fost legata de efectuarea unor deplasari în alte scopuri decât cele turistice, cele mai multe dintre dotarile de aceasta natura fiind amplasate de-a lungul drumurilor si în centrele urbane.
Primele „case publice” sau hanuri erau simple colibe goale, plasate în locurile de oprire a caravanelor în Orient pentru a adaposti comercientii si calatorii. Pentru pelerini, templele si casele religioase ofereau conditii pentru odihna si pentru hrana, obicei pastrat si astazi în unele zone cu o astfel de vocatie.
Calitatea conditiilor de primire în Evul Mediu, comparativ cu cele din zilele noastre, erau de un nivel calitativ înnapoiat.
Primul edificiu construit special pentru a îndeplini cerintele de ospitalitate ale unei sturcturi hoteliere a fost deschis la Londra în 1774. Dar, primul hotel cu servicii integrate, de cazare si bucatarie frantuzeasca, a fost Tremont din Boston, deschis la începutul sec. Al XIX-lea.
4. Capacitatea de cazare turistica
Capacitatea de cazare este semnificativa în România (280.000 locuri de cazare), comparativ cu alte tari cu realizari remarcabile în domeniul turismului (Cehia, Croatia, Polonia, Ungaria s.a.). Practicarea unui turism de masa însa, a facut sa predomine unitatile de cazare de categorii inferioare (ponderea hotelurilor de 1-2 stele pe litoralul românesc depaseste 80%).
Comentarii